Moatare.Jammer_36

2.4. Mortare / Betoane

Definiţii şi clasificări:

Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant, nisip şi apă, care se întăresc fie prin pierderea apei, fie hidraulic, în funcţie de natura liantului întrebuinţat. Ele servesc la legarea între ele a pietrelor de construcţie pentru a forma piese de construcţie (de exemplu ziduri), sau la protejarea şi înfrumuseţarea pieselor de construcţie. În primul caz se numesc mortare de zidărie, iar în al doilea mortare de tencuială.

Într-un mortar, partea activă este liantul, iar partea practic inertă este nisipul. Prin nisip se înţelege materialul granular de cel mult 7 mm mărime de granulă.

Clasificarea mortarelor în funcţie de greutatea specifică aparentă:

Mortare grele………………………………………………………………………peste1800kg/mc

Mortare de greutate mijlocie…………………………………………………..1500 – 1800 kg/mc

Mortare uşoare………………………………………………………………….1000 – 1500 kg/mc

Mortare foarte uşoare………………………………………………………………sub 1000 kg/mc

În acest capitol vor fi tratate numai mortarele grele (min. 1800 kg/mc). Mortarele grele se pot clasifica după felul liantului şi, la acelaşi tip de liant, după raportul dintre cantitatea de liant şi cantitatea de nisip din amestec, adică după dozajul mortarului în liant.

Din punct de vedere al naturii liantului, se folosesc următoarele feluri de mortare:

  1. Mortare de argilă, folosite numai la zidăria aeriană slab solicitată şi alcătuită din pietre poroase (de exemplu din cărămizi obişnuite).

  2. Mortare de var simplu, având acelaşi domeniu de utilizare ca şi mortarele de argilă. Pentru calcul, marca acestui mortar se consideră cel puţin 4kgf/cm2.

  3. Mortare de var – ciment, în care liantul este format dintr-un amestec de var şi ciment, varul fiind în majoritate. Aceste mortare se folosesc la zidăriile solicitate mai puternic sau alcătuite din pietre mai compacte sau aflate sub nivelul terenului, adică zidăria de fundaţie. În acest din urmă caz, în loc de a adăuga la var ciment, se pot folosi adaosurile hidraulice sau zgura metalurgică măcinată.

  4. Mortare de ciment cu adaos de argilă sau de var, în amestec predominând cimentul. Adaosul de var sau de argilă are rolul de a îmbunătăţi plasticitatea mortarului, deoarece mortarul de ciment are o plasticitate mai mică decât acela de var gras. Aceste mortare au acelaşi domeniu de utilizare ca şi mortarele de var – ciment dar pentru piesele de construcţie supuse la solicitări mai importante, deci la zidării care vor prelua sarcini mai mari, sau se găsesc în terenuri de fundaţii mai umede. În acelaşi scop se pot folosi şi varurile hidraulice.

  5. Mortarele de ciment curat, întrebuinţate la zidăria de piatră compactă sau la zidăria aflată sub nivelul apei. Pentru aceste mortare se ia în calcul o rezistenţă minimă de 100 kgf/cm2. Se observă ca mortarul de var gras şi mortarul de ciment curat reprezintă extremele în privinţa mărcii mortarelor de zidărie, mortarele de la punctele c, d ocupând poziţii intermediare; atunci se deduce imediat că ele vor avea mărci cuprinse între 4 şi 100 kgf/cm2.