Lemn

2.6. Lemnul

2.6.1. Caracteristici generale

Materialele lemnoase se caracterizează prin următoarele proprietăţi:

  1. Compoziţia lor chimică variază după specia arborelui, după locul unde a crescut şi mai ales după vârsta arborelui. Chiar în acelaşi cilindru lemnos, compoziţia chimică variază de la centru spre periferia lui. De asemenea, planta tânără are o compoziţie chimică diferită de cea a arborelui bătrân.

  2. Aproximativ 99% din substanţele care formează materialul lemnos sunt de natură organică, sunt formate din macromoleculele în compoziţia cărora intră ca elemente principale carbonul, hidrogenul si oxigenul. Din asocierea acestor macromolecule organice iau naştere ţesuturile vegetale. Din cauza naturii sale organice şi a structurii macromoleculare, materialul lemnos nu este stabil la temperaturi mai mari decât 110° C ; la 200°C el devine combustibil, iar la 300°C devine inflamabil luând foc în prezenţa aerului chiar şi în absenţa unei flăcări.

  3. Atât substanţele organice care alcătuiesc ţesutul vegetal, cât şi substanţele acumulate în ţesuturi ca hrană de rezervă pot servi ca alimente pentru diverse vieţuitoare. Din această cauză, lemnul neprotejat este atacat de microorganisme şi de diverse insecte, putând fi distrus în condiţii favorabile de umiditate, în cel mult zece ani. Durabilitatea lemnului variază în funcţie de esenţa lui.

  4. În structura lemnului intră o cantitate mare de apă legată fizic, a cărei cantitate variază în funcţie de umiditatea mediului înconjurător. Acest conţinut de apă legată fizic exercită o mare influenţă asupra proprietăţilor mecanice ale lemnului şi asupra durabilităţii sale.

  5. Materialul lemnos nu are o structură omogenă, ci una fibroasă, direcţia principală a fibrelor fiind în mare majoritate paralelă cu axa cilindrului lemnos. Din această cauză, proprietăţile mecanice ale materialului lemnos variază în funcţie de unghiul pe care îl face direcţia forţei cu direcţia fibrelor. Materialul lemnos este deci anizotrop din punct de vedere al proprietăţilor mecanice.

Materialul lemnos folosit în construcţii provine de la două feluri de arbori, care diferă între ele prin microstructura lor. Diferenţa de microstructura imprimă caracteristici mecanice diferite celor două feluri de arbori, care se mai numesc şi esenţe. Arborii cu frunzele late şi căzătoare în timpul iernii aparţin esenţei foioase, iar cei cu frunze aciculare şi permanente pe ramuri aparţin esenţei răşinoase.