Lianți minerali

Generalităţi, clasificare:

Liantul este materialul de construcţii care iniţial în stare solidă, apoi în soluţie apoasă se transformă sub influenţa proceselor fizico-chimice într-o masă rigidă, care poate îngloba în masa ei materiale granulare sau sub formă de bucăţi rezultînd noi materiale de construcţii cu proprietăţi diferite.

Procesul de întărire al lianţilor poate dura un interval de timp diferit funcţie de natura liantului. În cazul cimentului în primele 2-7 zile viteza de întărire este mare, apoi ea scade în intensitate, teoretic ea nu încetează, practic după 28 de zile rezistenţele mecanice crescând cu valori nesemnificative.

Procesul de întărire poate fi apreciat prin rezistenţele mecanice ale noului material: când rezistenţele mecanice ating anumite limite, elementele realizate din acest material pot fi date în folosinţă.

Condiţii generale:

  • materialul rezultat din amestecarea liantului cu apa şi cu materialele granulare (agregate) trebuie să formeze înainte de întărire o masă plastică uşor lucrabilă care să umple bine tiparele în care se toarnă (betonul, ipsosul de modelaj etc) sau să adere la suprafeţele pe care se aplică (mortarul).

  • să adere bine la materialele pe care le înglobează în masa lui

  • să aibă o priză corespunzătoare scopului pentru care va fi utilizat

  • să aibă un volum constant în timpul întăririi şi în exploatare

LIANŢI MINERALI

1. nehidraulici

2. hidraulici

  1. Lianţi nehidraulici naturali:

Argilele

  1. Lianţi nehidraulici artificiali:

Ipsosul, varul aerian (nehidraulic)

  1. Lianţi hidraulici unitari:

A1. Lianţi hidraulici unitari neclincherizaţi

(varurile hidraulice)

A2. Lianţi hidraulici unitari clincherizaţi

(cimentul)

  1. Lianţi hidraulici amestecaţi:

B1. Ciment portland cu adaosuri

Active

B2. Var aerian cu adaosuri active

Clasificarea lianţilor se face în funcţie de origine, provenienţă şi modul de întărire.

Lianţii nehidraulici sau aerieni cuprind totalitatea materialelor care în amestec cu apa sau soluţiile apoase ale unor săruri dau o masă plastică care se întăreşte numai în mediu uscat. După întărire nu sunt stabili la acţiunea apei din cauza solubilizării parţiale care determină scăderea rezistenţelor mecanice.

Lianţii hidraulici se întăresc atât în mediu uscat cât şi în mediu umed şi după întărire prezenţa apei favorizează comportatea lor (întărirea este mai bună).

În funcţie de compoziţia materiei prime şi de temperatura la care are loc arderea, lianţii hidraulici pot fi neclincherizaţi şi clincherizaţi.

Lianţii neclincherizaţi se obţin prin arderea materiei prime la o temperatură inferioară apariţiei topiturilor parţiale, după ardere produsul finit rămâne poros.

Lianţii clincherizaţi rezultă dintr-un amestec de materii prime astfel dozat ca la temperatura de ardere să apară în masa lui topituri parţiale, topitură care la răcire se solidifică în porii materialului obţinându-se o structură compactă a materialului finit. Fenomenul se numeşte clincherizare, iar produsul astfel obţinut clincher.

Lianţii unitari sunt lianţi la care la produsul de bază se adaugă maximum 10% din masa lui alte materiale pentru ai îmbunătăţi proprietăţile. Adausurile se introduc în timpul măcinării produsului de bază.

Lianţi amestecaţi provin din lianţi unitari în care la măcinare proporţia de adaosuri introduse variază între 10-85% din masa liantului.